Poate fi definită ca fiind acea sancţiune de drept civil ce desfiinţează actul juridic încheiat cu nerespectarea normelor juridice

Intervine în cazul când, la încheierea actului juridic, nu se respectă condiţiile sale de validitate. Cum un asemenea act este contrar legii, el este considerat că nici nu a existat, iar părţile sunt repuse în situaţia anterioară încheierii lui.

Exemplu, legea declară inalienabile bunurile care se află în domeniul public al statului (de interes naţional) şi al unităţilor administrativ-teritoriale (de interes local). Aceasta înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate. Ca urmare, orice act juridic prin care s-au vândut sau donat bunuri publice este lovit de nulitate, deoarece la încheierea lui s-au nesocotit prevederile legii. Ca urmare, se va considera că el nu a fost nicicând încheiat, iar bunul public
respectiv nu a părăsit niciodată patrimoniul statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:

- lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (6);

- toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii;

- obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;

- lipseşte încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societăţii;

- lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;

- actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul societăţii, obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor şi capitalul social subscris şi vărsat;

- s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi vărsat;

- nu s-a respectat numărul minim de asociaţi, prevăzut de lege.